boșimán, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr Boschimans] 1 smf (Lpl) Populație băștinașă negroidă din sudul Africii. 2 smf Persoană care face parte dintre boșimani (1). 3 a Care aparține boșimanilor (1). 4 a Privitor la boșimani (1).

BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negridă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de boșimani. – Din fr. boschiman.

BOȘIMÁN, -Ă, boșimani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație băștinașă negroidă din sudul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține boșimanilor (1), privitor la boșimani. – Din fr. Boschimans.

boșimán (-și-) adj. m., s. m., pl. boșimáni; adj. f., s. f. boșimánă, pl. boșimáne

boșimánă (-și-) (limbă) s. f., g.-d. art. boșimánei

boșimán s. m., adj. m., pl. boșimáni; f. sg. boșimánă, g.-d. art. boșimánei, pl. boșimáne

BOȘIMÁN, -Ă adj., s. m. f. (băștinaș) dintr-o populație negridă din sudul Africii (deșertul Kalahari). ◊ (s. f.) limbă vorbită de boșimani. (< fr. boschiman)

Boșimani m. pl. («oamenii tufișurilor»), popor sălbatic din Africa meridională; la N. de colonia Capului.

BOȘIMÁN, -Ă (cuv. olandez „oameni ai tufișurilor”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m., pl.) Populație băștinașă negridă din S Africii (Deșertul Kalhari). Ca particularitate specifică prezintă steatopigia (acumularea grăsimii în regiunea fesieră) și zbîrcirea timpurie a pielii. ♦ Persoană care aparține acestei populații. 2. Care aparține b. (1), privitor la b. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia khoisan, vorbită de b. (1).