BOXÁ, boxez, vb. I. Intranz. A practica boxul¹, a lupta după regulile boxului¹. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii ca la box. – Din fr. boxer.

boxá vb., ind. prez. 1 sg. boxéz, 3 sg. și pl. boxeáză

BOXÁ vb. (SPORT) (rar) a pugila.

BOXÁ¹ vb. I. intr. A practica boxul. ♦ tr., refl. (Fam.) A (se) bate, a (se) lovi cu lovituri de pumni (ca la box). [< fr. boxer].

BOXÁ² vb. I. tr. A împărți o încăpere în boxe. [< boxă].

A BOXÁ ~éz 1. intranz. 1) A practica boxul. 2) A fi angajat într-o luptă de box. 2. tranz. fam. A lovi cu pumnii ca la box. /<fr. boxer