Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru bort

bórt sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr bort] Diamant brut de calitate inferioară, întrebuințat ca abraziv.
BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort.
BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort.
BORT s. n. Diamant cu structură fibroasă și cu luciu întrebuințat ca abraziv. – Fr. bort.
bort s. n.
bort s. n.
BORT s.n. Diamant de calitate inferioară, folosit la șlefuit sau la perforat. [Pl. -turi. / cf. fr. bort, germ. Bort].
BORT s. n. diamant de calitate inferioară pentru șlefuit sau perforat. (< fr. bort)
BORT n. Diamant de calitate inferioară, folosit ca abraziv. /<fr. bort
BORT (< fr. {i}) s. n. Varietate de diamant translucid, puternic colorat, cu luciu gras, cristalizat sub formă de concrețiuni neregulate sau ca granule sferice cu structură radială, fibroasă și numeroase imperfecțiuni (din care cauză nu este folosit ca piatră prețioasă). Este utilizat la fabricarea sapelor de foraj și a uneltelor pentru prelucrarea metalelor.

Bort dex online | sinonim

Bort definitie

Intrare: bort
bort substantiv neutru