11 definiții pentru bleotocări
bleotocărí [At: LB / V: blio-, blo-, blotăc-, blotocori / Pzi: ~resc / E: fo] (Mol; Buc; d. ființe) 1 vi A bălăci. 2 vt A clătina (mai ales apa) într-un vas. 3 vt A flecări. bleotocăríre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bleotocări] (Mol; Buc) 1 Bălăceală. 2 Clătinare a apei într-un vas. 3 (Fig) Flecăreală. BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.)
1. A se bălăci.
2. A flecări. –
Et. nec. BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc,
vb. IV.
Intranz. (
Reg.)
1. A se bălăci.
2. A flecări. –
Et. nec. BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, yb. IV.
Intranz. 1. (
Mold.,
Bucov.; despre ființe) A umbla prin apă, împroșcînd cu picioarele; a se bălăci. Lîngă fîntînă... bleotocăreau niște rațe, tot spălîndu-se. CONTEMPORANUL, VI 97.
2. A vorbi fără socoteală; a flecari. – Pronunțat: bleo-.
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc,
vb. IV.
Intranz. 1. (
Reg.) A se bălăci.
2. A flecări. [
Pr.: bleo-] –
(2) Din
bleot +
flecări. bleotocărí (a ~) (
reg.) (bleo-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bleotocărésc,
imperf. 3
sg. bleotocăreá;
conj. prez. 3 să bleotocăreáscă
bleotocărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleotocăreáscă bleotocărì v. Mold.
1. a umbla prin apă turbure agitându-se;
2. a începe a vorbi (despre copiii cei mici). [In loc de băltăcări, din băltâc: vorbirea îngăimată se aseamănă mersului greoiu prin apele mocirloase].
bleotocărésc V.
blogodoresc. blogodorésc și (maĭ mar)
blodogorésc v. intr. (vsl. blago-dariti, a mulțămi). Munt. Vorbesc neînțeles: nu știŭ ce tot blogodorea acolo! – În vest și
blocodoresc, în est
bleocotoresc, bleotocăresc. V.
bodogănesc, bogonisesc, boscorodesc. Bleotocări dex online | sinonim
Bleotocări definitie
Intrare: bleotocări
bleotocări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a