bleojdíre2 sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 7 / Pl: (nob) -ri / E: bleojdi2] (Îvp) Moleșire.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – V. bleojdi2.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) bleojdi2. – v. bleojdi2.

BLEOJDÍRE, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2; pleoștire. În mișcarea naivă a căciulii ridicată pe frunte, în bleojdirea capului pe o parte... mulțimea avea înțelegerea dreaptă a unei împrejurări mari. D. ZAMFIRESCU, R. 7. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDÍRE2, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi2. [Pr.: bleoj-]

bleojdíre (pop.) (bleoj-) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri

bleojdíre (zgâire, pleoștire) s. f., g.-d. art. bleojdírii; pl. bleojdíri