bleojdí¹ vt (a) [At: CARAGIALE, S. 45 / V: bliaj-, blej-, bloi, boj- / Pzi: ~desc / E: vsl блъшaти] (Îvp; d. ochi) A holba.

BLEOJD͹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEOJD͹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg. și fam.) A(-și) holba (ochii), a (se) zgâi. – Et. nec.

BLEOJD͹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. (Cu complementul «ochii») A căsca, a zgîi, a holba, a boldi ochii. Căscase gura și bleojdise ochii la cele Ce spunea vînătorul. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. A se uita cu ochii căscați la ceva sau la cineva. Constandine, nu te bleojdi la mine. PAS, L. I 13. ◊ Pronunțat: bleoj-. – Variantă: blejdí (CARAGIALE, S. 45) vb. IV.

BLEOJD͹, bleojdesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) holba (ochii); a (se) zgâi. [Pr.: bleoj-]

bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă

bleojdí (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdeáscă

BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

A bleojdi ≠ a ciuli, a miji

A BLEOJDÍ ~ésc tranz. pop. (ochii) A face să se bleojdească. /Orig. nec.

A SE BLEOJDÍ se ~ésc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaimă, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgâi. /Orig. nec.

bleojdì (blejdì) v. a deschide tare ochii și a se uita cu o mirare stupidă. [Origină necunoscută].

bleojdésc (eo dift.) v. tr. (rudă cu bleștesc, pleoștesc). Holbez ochiĭ, privesc speriat orĭ mirat deschizînd ochiĭ: bețivu bleojdi ochiĭ.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.