blazón sn [At: NEGRUZZI, S. VI, 466 / Pl: ~oane / E: fr blason] 1 Ansamblu de elemente heraldice care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc. Si: armoarii. 2 (Rar) Scut.

BLAZÓN s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ul unei case princiare.)

BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].

BLAZÓN s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii. (< fr. blason)

blazon n. 1. devizele și armele ce compun scutul unei familii nobile; 2. știința armoariilor.

BLAZON s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.)