biofízic, ~ă [At: DEX² / P: bi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr biophysique, rs биoфизикa] 1 sf Știința care studiază aplicările fizicii în biologie. 2 a De biofizică (1). 3 a Referitor la biofizică (1). 4 a Care aparține biofizicii (1).

BIOFÍZIC, -Ă, biofizici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Știință care studiază fenomenele și procesele fizice și fizico-chimice care se desfășoară în organismele vii, precum și influența factorilor fizici asupra acestora. 2. Adj. De biofizică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique, rus. biofizika.

BIOFÍZIC, -Ă, biofizici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Știință care se ocupă cu aplicațiile fizicii în biologie. 2. Adj. De biofizică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique, rus. biofizika.

BIOFÍZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biophysique, rus. biofizika.

BIOFIZÍCĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie.

BIOFÍZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din bio- + fizică.

biofízică (bi-o-) s. f., g.-d. art. biofízicii

biofízică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biofízicii

BIOFÍZICĂ s.f. Știință care studiază procesele (fenomenele) biologice cu ajutorul mijloacelor și al metodelor fizice. [< fr. biophysique].

BIOFÍZICĂ f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul proceselor biologice din punct de vedere fizic. [Sil. bi-o-] /<fr. biophysique

BIOFÍZICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei al cărui obiect îl constituie studiul fenomenelor și proceselor fizice și fizico-chimice care se desfășoară în organismele vii, precum și influența factorilor fizici asupra acestora. În prezent, b. s-a separat în cîteva ramuri independente: radiobiologia, bioenergetica, fotobiologia, biomecanica ș.a.