Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru biblioman

bibliomán, ~ă smf a [At: DA ms / P: ~bli-o- / Pl: ~i, ~e / E: fr bibliomane] 1-2 (Persoană) care are o pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea lor, pentru modul în care sunt legate etc.
BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.
BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.
bibliomán (rar) (bi-bli-o-) adj. m., s. m., pl. bibliománi; adj. f., s. f. bibliománă, pl. bibliománe
bibliomán adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliománi; f. sg. bibliománă, pl. bibliománe
BIBLIOMÁN, -Ă s.m. și f. Colecționar pasionat de cărți (rare); stăpânit de bibliomanie. [< fr. bibliomane].
BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecționar pasionat de cărți (rare). (< fr. bibliomane)
BIBLIOMÁN ~i m. Persoană stăpânită de bibliomanie; colecționar pasionat de cărți (rare și prețioase); bibliofil. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliomane
biblioman m. cel ce iubește cu pasiune cărțile frumoase sau rare.
*bibliomán, -ă s. și adj. (vgr. biblion, carte, și -man. V. -man). Care are mania de a poseda (nu și de a citi!) cărțĭ bune saŭ rele.
BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

Biblioman dex online | sinonim

Biblioman definitie

Intrare: biblioman (s.m.)
biblioman substantiv masculin
  • silabisire: -bli-o-