10 definiții pentru berechet
berechét [At: DIONISIE, ap ȘIO / Pl: ~uri sn, -eți sm / E: tc bereket] 1 sn (Adesea în leg. cu „spor”, mai ales în urări) Belșug. 2 av Din belșug Si: din abundență. 3 sn Prosperitate (neașteptată). 4 sm (Ir) Om care aduce noroc. 5 sm (Îvp) Om șiret și mincinos. Si: pleșcar, haimana. BERECHÉT, (
1, 2) berecheturi,
s. n., (
3, 4) berecheți,
s. m. (
Reg.)
1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență.
2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată).
3. S. m. (
Ir.) Om care aduce belșug, noroc.
4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din
tc. bereket. BERECHÉT, (
1, 2) berecheturi,
s. n., (
3, 4) berecheți,
s. m. (
Reg.)
1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență.
2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată).
3. S. m. (
Ir.) Om care aduce belșug, noroc.
4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din
tc. bereket. BERECHÉT1 s. n. (Mai ales în urări, adesea în legătură cu «spor»)
1. Belșug, abundență. Spor și berechet! ◊ (Adverbial) Din abundență, din belșug, cu îmbelșugare. Vara-nclină Spre toamnă cumpăna încet. Va fi o toamnă grea de roadă, Va curge mustul berechet. BENIUC, C. 53.
2. Noroc,, fericire, prosperitate (neașteptată). I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat... de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. CREANGĂ, A. 161.
BERECHÉT, (1, 2) s. n.,
(3, 4) berecheți,
s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență.
2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ).
3. Om care aduce belșug, noroc.
4. (
Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. –
Tc. bereket. berechét (belșug) s. n., pl. berechéturi berechét s. m. – Abundență, belșug. –
Mr. birichete,
megl. birichet.
Tc. bereket (Roesler 589; Șeineanu, II, 47; Lokotsch 222; Ronzevalle 48);
cf. ngr. μπερεϰέτι,
alb. bereket „recoltă”,
bg. bereket „abundență”. Uzul
adv. este cel mai obișnuit.
BERECHÉT1 n. pop. 1) și adverbial Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; belșug; bogăție; abundență; îndestulare. A avea timp ~. 2) Situație înfloritoare (provenită pe neașteptate); prosperitate. /<turc. bereket berechet n.
1. noroc: se mirau țăranii ce berechet i-au găsit CR.;
2. belșug: are bani berechet;
3. fig. (și ironic), șiret, om nu glumă: știu că ești berechet bun CR. [Turc. BEREKET].
berechét n., pl. ar fi urĭ (turc. [d. ar.] bereket, binecuvîntarea luĭ Dumnezeŭ, abundanță). Fam. Abundanță, belșug: acest an e berechet de poame. Fig. Iron. Om ușor de întîlnit, potlogoar, pungaș: ce maĭ berechet de om! Adv. În abundanță, din belșug: era mâncare berechet.
Berechet dex online | sinonim
Berechet definitie
Intrare: berechet (belșug; -uri)
berechet belșug; -uri substantiv neutru