bel² sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr bel] Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate.

bel¹, ~ă a vz băl

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel.

bel s. m., pl. beli; simb. B

bel s. m., pl. beli; simb. B

BEL s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].

BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr. bel)

BEL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. bel

bel a. Mold. V. băl.

bel, unitate logaritmică pentru măsurarea raporturilor comparative de intensitate (1) și presiune sonoră, numită astfel după numele fizicianului american de origine scoțiană Alexander Graham Bell (1847-1922), inventatorul telefonului (1876). Simbolul acestei unități este B, iar în practica modernă, mai cu seamă în electronică, se preferă, pentru mai multă precizie, submultiplul numit decibel și având simbolul dB. În virtutea aplicării legii Weber-Fechner, potrivit căreia senzația fiziologică de intensitate variază aproape proporțional cu logaritmul* presiunii sonore, orice senzație fiziologică de intensitate este exprimabilă într-un număr de dB egal cu log. zecimal al raportului dintre intensitatea unui sunet și o intensitate standard corespunzătoare pragului de audibilitate al unui sunet pur cu frecvență de 1.000 Hz. Astfel, notând intensitatea standard cu Is, cea comparativă cu Ic și senzația fiziologică cu Sf se obține: Sf = 10 x lg Is/Ic = 10 dB. V. acustică; auz; ton; son (2).

Bel, zeu fenician al Soarelui și al cerului, creatorul universului și judecătorul suprem. A fost preluat de babilonieni ca zeu al pământului, fiind amintit și în Biblie, în partea apocrifă Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel (luată de la sfârșitul cărții lui Daniel și cuprinzând un cap. cu 50 de versete).