báștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) -te, -șcă2, (pl: baște, băști), -tie, (pl: -tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].