bandajá vtr [At: DA / Pzi: ~jéz / E: bandaj + -a] 1-2 A(-și) aplica un bandaj (1) Si: pansa.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). – Din bandaj.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. A lega strîns sau a acoperi (o parte rănită sau bolnavă a corpului) cu feși de tifon sau de pînză; a aplica un bandaj. V. pansa. [Un soldat] își bandaja cotul. CAMILAR, N. I 289. Are pieptul bandajat și se vede că nu poate mișca decît foarte greu brațul drept. CAMIL PETRESCU, T. II 275.

BANDAJÁ, bandajez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aplica un bandaj (1). V. pansa. – Din bandaj.

bandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 bandajeáză, 1 pl. bandajắm; ger. bandajấnd

bandajá vb., ind. prez. 1 sg. bandajéz, 3 sg. și pl. bandajeáză, 1 pl. bandajăm; ger. bandajând

BANDAJÁ vb. v. pansa.

BANDAJÁ vb. I. tr., refl. A(-și) aplica un bandaj. [P.i., 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < bandaj + -a].

BANDAJÁ vb. tr., refl. a(-și) aplica un bandaj. (< bandaj)

A BANDAJÁ ~éz tranz. (răni sau organe vătămate) A aplica un bandaj; a pansa. ~ mâna. /Din bandaj

*bandajéz v. tr. (d. bandaj. Fr. se zice bander). Leg o rană. Leg un om rănit, o parte rănită: a bandaja pe cineva la picĭor, un picĭor cuĭva.

BANDAJA vb. (MED.) a (se) lega, a (se) pansa, (rar) a (se) înfășa, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)