bancrutáre sf [At: MDA ms / V: -cro- / Pl: ~tări / E: bancruta] (Rar) Falimentare.

bancrutát1 sn [At: MDA ms / V: -cro- / Pl: ~uri / E: bancruta] Falimentare.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză

BANCRUTÁ vb. v. falimenta.

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren