bănésc², -eáscă a [At: (a. 1856) URICARIUL IV, 413 / Pl: ~ești / E: ban² + -esc] 1 De bani². 2 În bani². 3 Relativ la bani².

bănésc¹, -ească a [At: CANTEMIR, ap. HEM 3196 / Pl: ~ești / E: ban¹ + -esc] (Înv) 1 De ban¹. 2 Al băniei¹. 3 Privitor la ban¹.

BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani¹; în bani¹; relativ la bani¹. – Ban¹ + suf. -esc.

BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani¹; în bani¹; relativ la bani¹. – Ban¹ + suf. -esc.

BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban²; al băniei. – Ban² + suf. -esc.

BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani; în bani; relativ la bani. Calcularea în valori bănești a întregii activități economice a întreprinderilor socialiste reprezintă utilizarea banilor în funcția lor de măsură a valorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 294, 7/3. Interesul bănesc nu este nicidecum scopul nostru. KOGĂLNICEANU, în ARHIVA R. I VIII. Reformă bănească v. reformă.

BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. (Învechit) De ban³; al băniei. O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale asupra lui. ODOBESCU, S. I 157.

BĂNÉSC¹, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani¹, în bani; relativ la bani. – Din ban¹ + suf. -esc.

BĂNÉSC², -EÁSCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban²; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban² + suf. -esc.

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

bănésc (de bani, al băniei) adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

BĂNÉSC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.

BĂNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc

bănesc a. 1. de Ban: o mulțime de panduri bănești OD.; 2. de bani: afaceri bănești.

1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.

BĂNESC adj. 1. financiar, (livr.) pecuniar. (Mijloace ~.) 2. monetar. (Reformă ~.)