bănățeán, ~ă [At: HEM 3189 / V: (reg) bălățan, -țan, ~ă / Pl: ~eni, -ene / E: Banat + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Banatului. 3-4 smf, a (Persoană) din Banat. 5 smp Populație care locuiește în Banat. 6-7 a Care aparține (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (1-2). 8-9 a Privitor la (Banat sau) bănățeni (5) Si: bănățenesc (3-4). 10-11 a Care este specific (Banatului sau) bănățenilor (5) Si: bănățenesc (5-6). 12 smf (Reg) Țigan de laie. 13 sf (Bot; reg) Varietate de struguri.

bănățeáncă [At: HEM 3189 / V: (reg) -țan- / Pl: ~ence / E: bănățean + -că] 1- 2 sf, af (Femeie) care face parte din populația de bază a Banatului Cf bănățean (1- 2). 3-4 sf af (Femeie) originară din Banat Cf bănățean (3-4). 5 sfa (Reg) Dans popular românesc din Banat. 6 sfa (Reg) Melodie după care se execută bănățeanca (5).

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor (1), privitor la Banat ori la bănățeni; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. – Bănățean + suf. -că.

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat. – Bănățean + suf. -că.

BĂNĂȚEÁN1, bănățeni, s. m. Bărbat care locuiește în Banat sau este originar din Banat.

BĂNĂȚEÁN2, -Ă, bănățeni, -e, adj. Din Banat, originar din Banat, care aparține Banatului. Grai bănățean.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat.

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean.

BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Bănățeană. – Din bănățean + suf. -că.

bănățeán adj. m., s. m., pl. bănățéni; adj. f. bănățeánă, pl. bănățéne

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

bănățeán s. m., adj. m., pl. bănățéni; f. sg. bănățeánă, pl. bănățéne

bănățeáncă s. f., g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățénce

BĂNĂȚEÁN adj. bănățenesc. (Graiul ~.)

BĂNĂȚEÁNĂ s. v. bănățeancă.

BĂNĂȚEÁNCĂ s. bănățeană. (O ~ și o transilvăneancă.)

BĂNĂȚEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care aparține Banatului sau populației lui; propriu Banatului. 2) Care provine din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean

BĂNĂȚEÁN2 ~éni m. Persoana care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean

BĂNĂȚEÁNCĂ ~énce f. Femeie care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. [G.-D. bănățencei] /bănățean + suf. ~că

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

BĂNĂȚEAN adj. bănățenesc. (Graiul ~.)

BĂNĂȚEANĂ s. bănățeancă. (E ~ de origine.)

BĂNĂȚEANCĂ s. bănățeană. (O ~ și o transilvăneancă.)