axílă sf [At: DN³ / Pl: ~le / E: fr axile] 1 (Atm) Subsuoară. 2 Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze.

AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile.

AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu ramura. – Din fr. axile.

!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxilele

axílă s. f., g.-d. art. axílei; pl. axíle

AXÍLĂ s. 1. v. subsuoară. 2. (BOT.) subsuoară. (~ frunzelor.)

AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile].

AXÍLĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr. axile, lat. axilla)

AXÍLĂ ~e f. 1) Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subsuoară. 2) Loc unde se unește o ramură cu trunchiul sau o frunză cu ramura. /<lat. axilla, fr. axile

AXILĂ s. 1. (ANAT.) subraț, subsuoară, (reg.) sumînă. 2. (BOT.) subsuoară. (~ frunzelor.)