Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru autogestionare

autogestionáre sf [At: CV, 1949, nr. 6, 27 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autogestiona] 1 Gestionare de către o persoană a propriilor afaceri Si: (rar) autogestionat1. 2 Operație prin care manevrarea banilor și gestionarea afacerii se face de una și aceeași persoană. 3 Gestionare automată.
AUTOGESTIONÁRE, autogestionari, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto1- + gestionare.
AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Autogestiune. [Pr.: a-u-to-ges-ti-o-] – Auto1- + gestionare.
AUTOGESTIONÁRE, autogestionari, s. f. Gestionare sau administrare proprie.
AUTOGESTIONÁRE, autogestionări, s. f. Gestionare sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto1- + gestionare.
autogestionáre (a-u-, -ti-o-) s. f., g.-d. art. autogestionắrii; pl. autogestionắri
autogestionáre s. f. (sil. a-u-, -ti-o-), g.-d. art. autogestionării; pl. autogestionări
AUTOGESTIONÁRE s. v. autogestiune.
AUTOGESTIONÁRE s.f. Autogestiune. [< auto1- + gestionare].
AUTOGESTIONARE s. (FIN.) autogestiune. (~ unei întreprinderi.)
AUTOGESTIONARE s. (FIN.) autogestiune. (~ unei întreprinderi.)

autogestionare definitie

autogestionare dex

Intrare: autogestionare
autogestionare substantiv feminin
  • silabisire: a-u-, -ti-o-