Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru armean─â

arman2, ~─â smf, a vz armean1
arme├ín1, ~─â [At: MOXA, 381/34 / V: -man2 / Pl: ~eni, -ene, (├«nv) -i, ~e / E: vsl apđ╝đŞđŻ] 1-2 smf, a (Persoan─â) care face parte din popula╚Ťia Armeniei. 3-4 smf, a (Persoan─â) din Armenia. 5 smp Popula╚Ťia care locuie╚Öte ├«n Armenia. 6-7 a Care apar╚Ťine armenilor1 (5) (sau Armeniei). 8-9 a Referitor la armeni1 (5) (sau la Armenia). 10-11 a Care este specific armenilor1 (5) (sau Armeniei). 12 a Care provine din Armenia. 13 Care este produs de armeni (5). 14 sfa (╚ś├«s limba -─â) Limba vorbit─â de armeni1 (5).
armeancă sf, af [At: HEM 1695 / V: (înv) ~man~ / Pl: ~ence / E: armean + -că] 1-4 Armeană (1-4).
ARME├üN, -─é, armeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Popula╚Ťie de limb─â indo-european─â stabilit─â mai ales ├«n regiunea dintre mun╚Ťii Caucaz ╚Öi Taurus; (╚Öi la sg.) persoan─â apar╚Ťin├ónd acestei popula╚Ťii. ÔÖŽ Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Republicii Armenia sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Armeniei sau armenilor (1), privitor la Armenia ori la armeni; armenesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba armean─â. ÔÇô Din sl. arm─Ľnin┼ş.
ARMEANC─é, armence, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia Armeniei. ÔÇô Armean + suf. -c─â.
ARME├üN, -─é, armeni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Popula╚Ťie de limb─â indo-european─â, stabilit─â mai ales ├«n regiunea dintre mun╚Ťii Caucaz ╚Öi Taurus; (╚Öi la sg.) persoan─â care apar╚Ťine acestei popula╚Ťii. 2. Adj. Care apar╚Ťine Armeniei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Armenia sau la popula╚Ťia ei; armenesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba armean─â. ÔÇô Din sl. arm─Ľnin┼ş.
ARME├üNC─é, armence, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Armeniei. ÔÇô Armean + suf. -c─â.
ARME├üN2, armeni, s. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Republicii Sovietice Socialiste Armene. ÔÇô Variant─â: (Mold., Bucov.) arm├ín (HOGA╚ś, H. 9) s. m.
ARME├üN3, -─é, armeni, -e, adj. Care ╚Ťine de poporul sau de ╚Ťara Armeniei; armenesc.Limba armean─â.
ARME├üNC─é, armence, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Republicii Sovietice Socialiste Armene.
ARME├üN, -─é, armeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care apar╚Ťine Armeniei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Armenia sau la popula╚Ťia ei. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba armean─â. 2. S. m. B─ârbat care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Armeniei. ÔÇô Slav (v. sl. arm─Ľnin┼ş).
ARME├üNC─é, armence, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Armeniei. ÔÇô Din armean + suf. -c─â.
arme├ín adj. m., s. m., pl. arm├ęni; adj. f. arme├ín─â, pl. arm├ęne
arme├ín─â (limb─â) s. f., g.-d. art. arm├ęnei
arme├ínc─â s. f., g.-d. art. arm├ęncei; pl. arm├ęnce
arme├ín s. m., adj. m., pl. arm├ęni; f. sg. arme├ín─â, pl. arm├ęne
arme├ín─â (limba) s. f., g.-d. art. arm├ęnei
arme├ínc─â s. f., g.-d. art. arm├ęncei; pl. arm├ęnce
ARMEÁN adj. v. armenesc.
arme├ín (arm├ęni), s. m. ÔÇô Popula╚Ťie de limb─â indo-european─â stabilit─â mai ales ├«n regiunea dintre mun╚Ťii Caucaz ╚Öi Taurus. ÔÇô Var. arman. Ngr. ß╝Ǥü╬╝╬ş╬Ż╬╣╬┐¤é (probabil cu diftongare analogic─â, a╚Öa ca ├«n toate numele etnice, cf. oltean, muntean etc.). Nu pare posibil─â der. direct─â din sl. arm─Ľnin┼ş, pe care o propune DAR. ÔÇô Der. arm(e)anc─â, s. f.; armenesc, adj.; armene╚Öte, adv.; armenime, s. f. (totalitatea armenilor).
ARME├üN1 ~e├ín─â (~├ęni, ~├ęne) Care apar╚Ťine Armeniei sau popula╚Ťiei ei; din Armenia. [Sil. -mean] /<sl. arm─Ľninu
ARME├üN2 ~e├ín─â (~├ęni, ~├ęne) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Armeniei sau este originar─â din Armenia. [Sil. -mean] /<sl. arm─Ľninu
ARME├üN─é f. mai ales art. Limba armenilor. /<sl. arm─Ľninu
ARME├üNC─é ~├ęnce f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Armeniei sau este originar─â din Armenia. /armean + suf. ~c─â
Armeni m. pl. popor indo-european, care profeseaz─â catolicismul; dup─â un ritual propriu. Armenii sunt ├«mpr─â╚Ötia╚Ťi ├«n ora╚Öele principale din Azia ╚Öi Europa, iar la noi sunt r─âsp├óndi╚Ťi (dela jum─âtatea sec. XIV) mai ales prin Moldova.
arme├ín, -e├ínc─â s., pl. en─ş, ence. Locuitor din Armenia sa┼ş originar de acolo. ÔÇô Ca adj. e fals. ├Än nord Arman, Armanc─â, pl. tot en─ş, ence.
ARMEAN adj. armenesc. (Popula╚Ťie ~.)
ARME├üN, -─é adj. (< cf. sl. arm─Ľnin┼ş): ├«n sintagma limb─â armean─â (v.).
ARME├üN─é s. f. (cf. sl. armeninu): limb─â din ramura estic─â a familiei limbilor indo-europene, vorbit─â de armenii din Republica Armean─â (circa 3,5 milioane) ╚Öi de cei din diaspora armean─â ÔÇô din Turcia, Siria, Liban, Grecia, Polonia, Rom├ónia, SUA, America de Sud etc. (tot circa 3,5 milioane). Tradi╚Ťia antic─â i-a considerat pe vorbitorii acestei limbi urma╚Öi ai frigienilor, dar nu exist─â dovezi lingvistice sau istorice ├«n acest sens. Datorit─â condi╚Ťiilor istorice ├«n care au tr─âit ╚Öi tr─âiesc (mereu cotropi╚Ťi de puteri imperiale), armenii sunt bilingvi. Studiile privind limba armean─â au stabilit circa 900 de r─âd─âcini provenite din indo-european─â ╚Öi peste 400 de origine urartic─â sau hurrit─â (H. Kostanian, Istoria limbii armene ÔÇô perioada veche, Erevan, 1961). Limba armean─â s-a dezvoltat ├«n patru etape distincte: perioada veche, anterioar─â scrierii armene (timp de 3000 de ani, p├ón─â ├«n secolul al V-lea e. n.); perioada limbii clasice armene (├«ntre secolele V-XI); perioada armenei medii (├«ntre secolele XII-XVI) ╚Öi perioada limbii armene moderne (din secolul al XVII-lea p├ón─â ├«n prezent). Limba clasic─â armean─â a ap─ârut odat─â cu alfabetul armean creat de Mesrob Ma╚Öto╚Ť ├«n anul 405 e. n. (compus din 36 de semne, la care s-au ad─âugat ulterior ├«nc─â dou─â). Denumit─â grabar (ÔÇ×limb─â scris─âÔÇŁ), armeana clasic─â era de fapt limba vorbit─â de popor ├«n acea perioad─â, cu unele diferen╚Ťe ├«ntre provincii. Strabon (XI, 14, 5) men╚Ťioneaz─â c─â armenii vorbeau atunci o limb─â unitar─â. Armeana clasic─â (grabar) s-a folosit ├«n scrierile literare ╚Öi ├«n scrierile biserice╚Öti. Ea s-a ├«ndep─ârtat ├«ns─â de vorbirea popular─â, fapt ilustrat de scrierile lui Hovhanes Mamikonian (secolul al VII-lea) ╚Öi ale lui Grigor Naregati (secolul al X-lea). Dup─â pr─âbu╚Öirea statului armean, aceast─â diferen╚Ťiere s-a ad├óncit, favoriz├ónd apari╚Ťia armenei medii (secolul al XII-lea), bazat─â pe armeana popular─â, prezent─â ├«n scrierile de istoriografie, filozofie ╚Öi drept ╚Öi ├«n documentele de cancelarie (├«n special ale Regatului armean al Ciliciei). Armeana medie sau oral─â se deosebea de grabar prin vocabular, muta╚Ťii semantice, declinare, conjugare ╚Öi acord. Ea a evoluat c─âtre armeana modern─â (impus─â ├«n secolul al XVII-lea) divizat─â ├«n dou─â dialecte: oriental ╚Öi occidental, care nu se excludeau unul pe cel─âlalt. ├Änc─â din secolul al XVI-lea ap─âruser─â scrisori ├«n armeana modern─â, care se ├«nmul╚Ťesc ├«n secolul urm─âtor. ├Än ciuda presiunii domina╚Ťiei otomane, care transformase limba armean─â din imperiu ├«ntr-un jargon (ca de exemplu cel din Constantinopol, ├«n care p─âtrunseser─â peste 4000 de cuvinte turce╚Öti ╚Öi expresii str─âine), armeana modern─â (oriental─â ╚Öi occidental─â) a p─âstrat totu╚Öi acela╚Öi fond de cuvinte (cca 30%) ╚Öi aceea╚Öi ortografie din armeana clasic─â. Primele atest─âri de limb─â a. dateaz─â din secolul al IX-lea, iar limba literar─â a. s-a format ├«n secolele al XI-lea ÔÇô al XVIII-lea, pe baza dialectului din zona Ararat, puternic influen╚Ťat (mai ales ├«n vocabular) de limba iranian─â. A. literar─â a continuat a. clasic─â (grabar) p├ón─â ├«n secolul al XIX-lea, c├ónd s-au pus bazele limbii literare armene moderne, care folose╚Öte elementele limbii a. vorbite ├«n secolul al XVIII-lea, cu cele dou─â variante: una de r─âs─ârit (vorbit─â ├«n Republica Armean─â) ╚Öi alta de apus (vorbit─â ├«n Turcia). Limba a. nu are genuri, dar posed─â singularul ╚Öi pluralul. Din cele opt cazuri ale vechii a. s-au p─âstrat ╚Öapte, cu excep╚Ťia vocativului (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, locativ, ablativ ╚Öi instrumental). A. a introdus ca o inova╚Ťie perfectul compus ╚Öi mai mult ca perfectul (ca, mai t├órziu, limbile romanice). Datorit─â contactului cu alte popoare ╚Öi domina╚Ťiilor str─âine, vocabularul limbii a. este foarte bogat ├«n ├«mprumuturi (mai ales din vechile limbi caucaziene, din iranian─â ╚Öi din greac─â). Marile deosebiri dintre a. ╚Öi celelalte limbi indo-europene sunt explicate de lingvi╚Öti prin rolul substratului acestei limbi. ├Än SUA, Olanda ╚Öi Italia exist─â catedre de studiu al limbii a. La noi, prof. Francesca B─âlt─âceanu a ╚Ťinut ani ├«n ╚Öir un curs facultativ de ├«nv─â╚Ťare a limbii a., ├«n cadrul Facult─â╚Ťii de limbi orientale din Universitatea Bucure╚Öti. Este bine s─â ╚Ötim c─â ├«n cultura rom├ón─â ╚Öi-au adus contribu╚Ťia lor deosebit─â mari personalit─â╚Ťi armene ca Gheorghe Asachi, Spiru Haret, Vasile Conta, G. Ibr─âileanu, Mihail Jora ╚Öi Ana Aslan.

Armean─â dex online | sinonim

Armean─â definitie

Intrare: armean─â
armean─â substantiv feminin (numai) singular
armeanc─â substantiv feminin admite vocativul