arhondáric sn [At: XENOPOL, ap. TDRG / V: -nta- / Pl: ? / E: ngr ἀρχοντάρίϰι] (Mol) Arhondărie.

ARHONDARÍC, arhondaricuri, s. n. Clădire sau aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă rezervată oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarice] – Din ngr. arhondaríki.

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondaricuri] – Din ngr. arhondaríki.

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. Aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților; arhondărie. [Pl. și: arhondarícuri] – Din ngr. arhondariki.

ARHONDÁRIC, arhondarice, s. n. (Mold.) Aripă a unei mănăstiri, rezervată găzduirii oaspeților și călătorilor. Din cerdacul arhondaricului privim... coasta repede a muntelui și revărsarea neagră de brazi. SADOVEANU, O. VII 206. Mă trezii de-a dreptul la arhondaric. HOGAȘ, DR. 243.

ARHONDARÍC, arhondarice, s. n. (Reg.) Aripă sau casă specială a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeților. – Ngr. arhondariki.

arhondaríc s. n., pl. arhondarícuri/arhondaríce

arhondaríc s.n., pl. arhondarícuri / arhondaríce

ARHONDARÍC s. arhondărie. (~ul unei mânăstiri.)

arhondaric n. odaie de primire pentru oaspeți la mănăstiri. [Gr. mod. ARHONDARÍKI].

ARHONDARIC s. arhondărie. (~ unei mănăstiri.)