árcă sf [At: MARIAN, NU. 337 / Pl: arce / E: it, lat arca] 1 (Îs) -ca lui Noe Corabia lui Noe. 2 (Fig; îas) îngrămădire de oameni și animale. 3 (Rar) Corabie. 4 (Înv; îs) -a alianței Chivotul legii.

ÁRCĂ, arce, s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. Îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. (Fig.) Mai fericit ca legendarul Noe, Din toată omenirea inundată În arca mea nu am decît o fată... Deasupra lumii noi plutim în voie. TOPÎRCEANU, M. 23. ◊ (De obicei în expr.) Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și animale.

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca).

árcă (rar) s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce

árcă s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce

ÁRCĂ s. v. corabie.

ÁRCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca].

ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca)

árcă (árce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIXI).

ÁRCĂ árce f. Vas mare cu pânze, folosit, în trecut, la transport. ◊ Arca lui Noe corabia legendară a lui Noe, supraviețuitorul potopului biblic. /<lat., it. arca

arcă f. corabia lui Noe.

*árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ.

arcă s. v. CORABIE.