13 definiții pentru analfabet
analfabét, ~ă [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: lat analphabetus, -a, -um, ngr αναλφάβητος] 1-2 smf, a (Persoană) care nu știe să citească și să scrie. 3-4 smf, a (Pex; dep) (Persoană) care nu știe să se exprime corect, oral sau în scris Si: agramat. 5 a (Pex; dep) Incult Cf ignorant. ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te,
s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦
Fig. Ignorant; incult. – Din
fr. analphabète. ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te,
s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦
Fig. Ignorant; incult. – Din
fr. analphabète. ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te,
s. m. și
f. Persoană care nu știe să citească și să scrie; neștiutor de carte. Sub regimul burghezo-moșieresc țara noastră număra peste 4000000 de analfabeți și semianalfabeți. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 610.
ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te,
s. m. și
f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. –
Fr. analphabète (
lat. lit. analphabetus).
analfabét (a-nal- / an-al-)
adj. m.,
s. m.,
pl. analfabéți;
adj. f.,
s. f. analfabétă,
pl. analfabéte
analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-), pl. analfabéți; f. sg. analfabétă, pl. analfabéte ANALFABÉT s. neștiutor de carte. ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].
ANALFABÉT, -Ă adj.,
s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (
fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)
ANALFABÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care nu știe a scrie și a citi; neștiutor de carte. /<fr. analphabete, lat. analphabetus analfabet m. care nu știe scrie și citi.
*analfabét, -ă adj. (lat. analphabétus, d. vgr. analphábetos). Care nu știe alfabetu (nu știe carte, nu știe să citească). Fig. Ignorant (chear dacă știe carte).
Analfabet dex online | sinonim
Analfabet definitie
Intrare: analfabet (s.m.)
analfabet substantiv masculin