alburít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alburi] 1-2 Alburire (1-2).

alburít2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 75 / Pl: ~iți, ~e / E: alburi] 1 Care răspândește o lumină albicioasă. 2 (D. ceva alb) Care este acoperit cu pulbere sau culoare albă (42).

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

ALBURÍT, -Ă, alburiți, -te, adj. Înălbit. Vă zăresc sculați din car dimineața brumați ori alburiți, de păreți că sînteți d-o sută de ani. La TDRG.

ALBURÍT, -Ă, alburiți, -te, adj. Înălbit. – V. alburi.

alburí vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 sg. și pl. albureáscă