Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ademeni

ademeni vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 110 / V: (reg) -min├ş, adimen├ş, ad─âm─ân├ş / Pzi: ~nesc / E: ns cf mg adom├íny] 1 (D. oameni) A determina, prin vorbe sau gesturi m─âgulitoare, prin promisiuni mincinoase, s─â participe la o ac╚Ťiune Si: a atrage, a ispiti, a tenta. 2 A induce ├«n eroare abuz├ónd de ├«ncrederea cuiva Si: a am─âgi, a ├«n╚Öela, a momi (1), (├«rg) a prile╚Öti (1), (├«vr) a arvoni, a celui, a ├«ncelui. 3 (Spc; mai ales despre b─ârba╚Ťi; c.i. fete sau femei) A seduce (1).
adimen├ş v vz ademeni
ADEMEN├Ź, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe ├«n╚Öel─âtoare; a ├«n╚Öela pe cineva. ÔÖŽ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimen├ş vb. IV] ÔÇô Cf. magh. adom├íny.
ADIMEN├Ź vb. IV v. ademeni.
ADEMEN├Ź, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe ├«n╚Öel─âtoare; a ├«n╚Öela pe cineva. ÔÖŽ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimen├ş vb. IV] ÔÇô Cf. magh. adom├íny.
ADIMEN├Ź vb. IV v. ademeni.
ADEMEN├Ź, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ├Ä╚Öi rup pe degeaba l─âutarii bojocii, s-ademeneasc─â lumea. Se duc... to╚Ťi la alt─â must─ârie. PAS, Z. I 172. C─âut─âtura cea blajin─â a fetei celei mici ├«l ademenise. ISPIRESCU, L. 234. Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. ÔŚŐ A seduce. 2. Refl. (Rar, atestat ├«n forma regional─â adimeni) A se lini╚Öti pe sine ├«nsu╚Öi, a se am─âgi, a se ├«n╚Öela. Iar─â ├«mp─âratul... curmindu-╚Öi pl├«nsul... singur ├«n g├«ndul s─âu se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. 3. Refl. (Neobi╚Önuit, atestat ├«n forma adimeni) A se minuna, a se ├«nc├«nta. Oricine-n cale ne-ntilnea... St─âtea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. - Variante: (regional) ademin├ş (SBIERA, P. 246), adimen├ş (ODOBESCU, S. I 80, NEGRUZZI, S. I 19) vb. VI.
ADEMIN├Ź vb. IV v. ademeni.
ADIMEN├Ź vb. IV v. ademeni.
ADEMEN├Ź, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ÔÖŽ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se lini╚Öti pe sine ├«nsu╚Öi; a se am─âgi, a se ├«n╚Öela. 3. Refl. (Rar) A se ├«nc├ónta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimen├ş vb. IV] ÔÇô Comp. magh. adom├íny.
ADIMEN├Ź vb. IV. v. ademeni.
ademen├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ademen├ęsc, imperf. 3 sg. ademene├í; conj. prez. 3 s─â ademene├ísc─â
ademen├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ademen├ęsc, imperf. 3 sg. ademene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ademene├ísc─â
ADEMEN├Ź vb. 1. v. tenta. 2. v. ├«n╚Öela. 3. v. seduce.
A ademeni Ôëá a dezgusta
ademen├ş (ademen├ęsc, ademen├şt), vb. ÔÇô 1. A ├«n╚Öela. ÔÇô 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adom├íny ÔÇ×corupere, mit─âÔÇŁ, de unde ├«n Trans. de N. ad─âman─â ÔÇ×ademenireÔÇŁ (DAR). ├Än vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneal─â, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seduc─âtor, ispititor).
A ADEMEN├Ź ~├ęsc tranz. 1) A atrage prin calit─â╚Ťile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la rela╚Ťii sexuale prin promisiuni false; a seduce; a ├«n╚Öela. 3) rar A face s─â se am─âgeasc─â, recurg├ónd la diverse mijloace necinstite; a p─âc─âli; a ├«n╚Öela; a am─âgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin ╚Öiretlicuri; a prinde ├«n mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adom├íny
ademen├Č v. 1. a atrage: averea ademene╚Öte pe om; 2. a am─âgi, a ├«n╚Öela: puse s─â-l ademeneasc─â. [Vechiu-rom.: ademan─â, dar = ung. ADOM├ÇNY].
ad─âm─ân├ęsc v. tr. (d. ad─âman─â). Trans. Ademenesc. Maram. ├Ämprumut cu dob├«nd─â, ├«n╚Öel.
ademen├ęsc v. tr. (din ad─âm─ânesc). Atrag pin vorbe, ban─ş, frumuse╚Ť─â ╚Ö. a.: un sur├«s ademenitor, o gr─âdin─â ademenitoare. V. refl. M─â simt atras: st─âtea pe loc, sÔÇÖademenea cuprins de admira╚Ťie (Al.). ÔÇô ╚śi adimenesc. La Ret. tudum─ânesc (care poate fi infl. de tum─ânesc).
adimen├ęsc, V. ademenesc.
ADEMENI vb. 1. a am─âgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (├«nv.) a aromi, a n─âp─âstui, (fig.) a ├«mbia. (Perspectiva ├«l ~.) 2. a am─âgi, a ├«nc├«nta, a ├«n╚Öela, a min╚Ťi, a momi, a p─âc─âli, a prosti, a purta, a tri╚Öa, (livr.) a iluziona, (├«nv. ╚Öi reg.) a juca, a planisi, a potic─âri, a prilesti, a sminti, a smomi, a ╚Öutili, (reg.) a ╚Öugui, (Transilv. ╚Öi Ban.) a celui, (Munt.) a m├«glisi, (Transilv.) a t─â╚Öca, (├«nv.) a aromi, a bl─âzni, a g├«mbosi, a m─âguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a ╚Ömecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a ├«nc─âl╚Ťa, a pingeli, a pingelui, a p├«rli, a potcovi, a pr─âji, (Mold. fig.) a boi, (├«nv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 3. a seduce. (O ~ ╚Öi apoi o p─âr─âse╚Öte.)

Ademeni dex online | sinonim

Ademeni definitie

Intrare: ademeni
ademeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
adimeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a