Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru accidenta

accidentá vtr [At: MDA ms / Pzi: ~téz / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1).
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză
ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
*accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.

Accidenta dex online | sinonim

Accidenta definitie

Intrare: accidenta
accidenta verb grupa I conjugarea a II-a