11 definiții pentru accidenta
accidentá vtr [At: MDA ms / Pzi: ~téz / E: fr accidanter] 1-2 A fi implicat într-un (sau a provoca un) accident (1). ACCIDENTÁ, accidentez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) răni într-un accident. – Din
accident. ACCIDENTÁ, accidentez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) răni într-un accident. – Din
accident. ACCIDENTÁ, accidentez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) răni într-un accident. – Din
accident. accidentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 accidenteáză
accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. și pl. accidenteáză ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [<
accident + -a].
ACCIDENTÁ vb. tr.,
refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
A ACCIDENTÁ ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident A SE ACCIDENTÁ mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident *accidentéz v. tr. (d. accident; fr. accidenter). Fac accidente (adîncăturĭ saŭ rîdicăturĭ): a accidenta un teren. Muz. Pun dieze, bemoluri, becare. Fig. Variez: a-ți accidenta stilu.
Accidenta dex online | sinonim
Accidenta definitie
Intrare: accidenta
accidenta verb grupa I conjugarea a II-a