absolvá vi [At: DA / Pzi: ~esc / E: absolvi css] 1-4 (îvr) vt A absolvi (1-4).

*absólv, a -á v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.