Dicționare ale limbii române

O definiție pentru Tur

TUR cf. sl. тoypъ „taur” și subst. tur. 1. Turul, Stanciu (13 – 15 B 42). 2. Tura, Dan (17 B IV 558). 3. Turea, B (Met 303); Turia din Rucăr (Sd X) și Turiia b. (16 B I 89). 4. Turicu, ard., act. 5. Turuș b. (Moț). 6. + -ova: Turova sătean (17 B III 100).

Tur dex online | sinonim

Tur definitie

Creare CV Creare CV