Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru Taur
TAUR subst. 1. Taurul, Neagoe, 1475 (Glos; 13-15 B 163); – Ganea, (Ț-Rom 366; 16 B I 6). 2. Taura s. 3. Tăuraș diac (Cat); – Stoica, 1567 (Glos); – log., munt. (RI XVIII 23). 4. Tăurel (Sc).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Taur dex online | sinonim
Taur definitie
Intrare: Taur
Taur
