Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru Mare

MARÉ, Rolf de (1888-1964), filantrop suedez. A creat compania Baletelor suedeze (1920). Împreună cu Pierre Tugal, a fondat Arhivele Internaționale ale Dansului (1931-1947), care au organizat primul concurs internațional al coregrafilor (1932).
MARE adj. confundat în unele derivate > cu subst. măr. I. 1. Atributiv, în opoziție cu omonimul supranumit Mic: Mihăicel Mare și – Mic țig. (AO XXII 144); Dinu Furtună Mare și Dinu F. Mic (Sc). 2. Subst. Mare, Ion (Cat gr I); Marele fam. (Dm); – Alb munt. sec. XV;- T. (Ștef); – Cristea (Sur XVIII). 3. Cel-Mare, Ștef., elev (Hris I 506); Mare, V., ard. 4. Marea b. (Dm); – munt. (16 B III. 5. Maru, dobr. (RI XI 205). 6. Marescu (L Pl 103); Mărăscul mold. (Sd XXI); Mărăști s. 7. Marra (sic) țig. (16 B II 16); Măra, D-tru răzeș (Sd VII 239); în genitiv: Voinea al Mărului 1637 (AO XVII 73). 8. + -an: Măran (Pre II). 9. + -ăiu: Mărăiu, Ion (RI XXIII 92). 10. +-aș: Măraș (Mar); -u, Șt., mold., 1664 (Sd VII 294). Este clar că numele din § § 7-10 se pot explica și din subst. măr. 11. + -eci: Măreci, Pătrașco (17 A III 121). 12. + -eț: Mărețul, Ilie (Sd XV 310); -Stanciu (RI XII 110). 13. + -ilă: Mărilă Viciu 16). 14. ◊ Marotă + -in: Marotin b. (16 B II 183) și s., ca Dobrotin < Dobrotă. 15. + -uș: Marușu (Ard). 16. + -uf: Maruț/ă, C. (T-Jiu) și -a, Ilie (Î Div) sau < subst. măr. II. Cu suf. -eș, -i. 1. + -eș: Mareș fam.(Dm; Moț; Tec I); – Aug. (Ocina); – ard., 1534 (Paș); – pren. (P2 fila 12; DZF 203); – fam., frecv., actual. 2. + suf. -eni, -escu: Măreș/eni s. (Dm); -escu; cu as. progr.: Mărăș/escu, -ești s.; cu as. regr.: Mereșăscu, (Scan); Merișăscu (Hur 47). 3. + -oiu: Mărișoiu (Șoimari); Măreșoiu (Ocina). 4. Forma Mareș alternează cu Mariș, ca și cum s-ar produce prin suf. -iș: Mariș (Tec II; Ard II191; Mar; Moț; Met 114; 17 A II 239). 5. Derivate: Marișești (Dm; Ștef); Mărișescul (Tis 398); Mărișești s. (Isp II1); Mărișan (Moț).

Mare dex online | sinonim

Mare definitie

Creare CV Creare CV