cec1 sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 43 / Pl: ~uri / E: eg check, fr chèque] Document (nominal sau) la purtător prin care posesorul unui cont (curent sau) de decontare (ori o altă persoană împuternicită) dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.

cec2 sn [At: DN3 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat caecum] Primă parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subțire și colon.

cec3- vz ceco-

CEC / C.E.C. s. propriu n., art. CÉC-ul / C.É.C.-ul; (agenții) pl. CÉC-uri / C.É.C.-uri