Dicționare ale limbii române

O definiție pentru Breb

BREB subst. (castor). 1. Brebul (Dm; 17 B I 481); – Ion (17 A I 120); Brebu s. Compus: 2. Brebluciu, Gh., munt. (BCI VIII 34); – Patrașco (Sur IV). 3. Cf. Briban poreclă (Viciu 32).

Breb definitie

Breb dex