Ana m. V. Vocabular.

Ana (Sfânta) 1. nevasta lui Ioachim, mama Preacuratei Fecioare (25 Iulie); 2. (Stuart), regina Angliei, reuni Scoția cu Englitera (1665-1714).

Ana Davila f. izvor de apă minerală în jud. Vâlcea.

Sânta-Ana f. lac minunat în Carpații orientali, format de pereții craterului din muntele Büdös.

ANA (sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Țării Românești, și soția țarului bulgar Ivan Srațimir.

ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecată, întîi în fața lui, apoi în fața ginerelui său Caiafa, care îi luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.

ANA (ANNE) BOLEYN [búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soție a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I.

ANA, lac glaciar în M-ții Retezat, la 1.930 m alt.; 3,1 ha; ad. max.: 11,6 m.

ANA DE AUSTRIA (1601-1666), regină a Franței. Soția lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV.

ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moștenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franței Carol VIII (1491) și apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franța, realizată efectiv în 1532.

ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obținut tronul cu ajutorul nobilimii și al ofițerilor din garda imperială.

ANA STUART, regină a Angliei și Scoției (1702-1714). În timpul domniei sale, Anglia s-a unit definitiv cu Scoția, formînd Marea Britanie (1707) și a participat la Războiul pentru Succesiune Spaniolă (1701-1714).

ASLAN, Ana (1897-1988, n. Brăila), medic român. Acad. (1974). Specialistă în gerontologie. Director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958-1988). A evidențiat importanța novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vîrstă, aplicînd-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. A elaborat (în colab.) noul produs geriatric Aslavital. Membră a numeroase academii și societăți științifice străine.

BABA ANA, com. în jud. Prahova; 3.882 loc. (1991).

BLANDIANA, Ana (pseud. Otiliei Coman) (n. 1942, Timișoara), scriitoare română. Lirică a unei lucidități interogative („Octombrie, noiembrie, decembrie”, „Somnul din somn”, „Arhitectura valurilor”), proză („Proiecte de trecut”), eseuri („Calitatea de martor”, „Coridoare de oglinzi”), versuri pentru copii („Întîmplări din grădina mea”), publicistică. Premiul Herder (1982).

SFÂNTA ANA, lac aflat în craterul vulcanic al masivului Puciosu (Carpații Orientali), situat în apropiere de Băile Tușnad, la 950 m alt. Lacul S. A., singurul de acest gen din țară, are o formă aproximativ circulară, cu aspect de paletă de ping-pong (620 m lungime și 460 m lățime max.) și se alimentează de la ploi, zăpezi și izvoare subterane. Supr.: 22 ha; vol.: 786360 m3; ad. max. 7,1 m (în scădere, din cauza infiltrării apei în fisuri: în 1870 avea o adâncime max. de 12 m). Transparență mare (c. 5 m). În apa lacului s-a aclimatizat, în condiții bune, somnul pitic (Ictalurus nebulosus). Rezervație științifică, inclusă pe lista monumentelor naturii. Obiectiv turistic. În apropiere, la c. 1 km NE de S. A., se află tinovul sau mlaștina Mohoș, numit „Lacul cu mușchi”, care ocupă cuveta unui alt crater vulcanic.

ANA ebr. Hannah „îndurare” sau „buna” (Cand). I. A. Ana; Anești s. în folclor zîna Ana și sărbătoarea pop. Ana-foca (Has). B. Derivate: 1. Anica, frecv.; cu afer.: Nica f. (Paș); Nicuța (ib; RI XI 206). 2. Anișca și Nișca, ard. (Paș); Anișor, mar. (Sd XVII); Anișoara. act, 3. Anița, soția lui C. Cantemir Vvd, pe cînd era serdar; – 1681 f. mold. (Sd VI35); frecv. buc. (LM); Aniței, V., act.; Anițan, T. (CL); Anițescu; Anițoiu (Drj 52) cu afer.: Nița a Nițului (Aș Br 186); Nița (A O XI 83) dar și din Anisia. 4. Anuca, olt. (Cand 98). 5. Anușa (Sur XI); cu afer.: Nașa (16 B II 32). 6. Formă ucr.: Anușca (Dm; Ștef; 16 A II 103; Sd XI272); cf. și magh. Annuska. 7. Anuța, Bibeasca (Sd VI 490); cu afer.: Nuța și Uța; Anuț f (Cand 98). C. Nume de fam.:Anuței, G., act. 2. Anuțoiu, I. (Puc 297). Anoca, D., pr. (Mar). I. 4. *Anoiu: Anoaica, Floarea, act. și cu afer.: Noica, D. (act.) sau < Noe, cf. blg. Nojka < Noe (Weig) și srb. Anojka (Rad 82 p. 122, fără etim.) 5. Aneasa, olt. (Cand 98). II. -ca: 1. Anca, frecv. în doc. și actual. 2. Diminutive: Ancușei, Florea (Șchei I); Ancuța (Pom); – fiica lui Radu Șerban și a lui Ct. Brîncoveanu Vvd (AO XI 312); – olt. (Sd VI 491); cu afer.: Cuța > Cuțescu; și Uța, etc. 3. Contaminări: + Efimia: Anafimie; + Sofia: Anafia f. (Olt); – dobr. (RI XI 208). III. Aghiana < gr. ἀγία *Áννα, cu sens ca în t. Sîntana. 1. – (RI XI 94 – 5) în pomelnicul lui Andrei Buzianu; prenumele apare la familii de origine balcanică: (p13 fila 18; PBorll); Aghiana fam. (Tel 58). 2. Mai frecv. în forma de hiperurbanism Aoiana: – (P13 fila 11; PBor 11; Cotr 77; UI 63 și RI XI 94); Aviĭana preoteasa (Aș Br 111); Aveana, f. (Hur). 3. Aviona f. (AO XIV 287) în pomelnicul lui „Arnăutu”. 4. Ighiĭana (PBor 57).