O definiție pentru ștrăpățuire
È™trăpățuÃ, È™trăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărÈ›ui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara. È™trăpățuire dex online | sinonim
ștrăpățuire definitie
Intrare: ștrăpățuire
ștrăpățuire infinitiv lung