Dicționare ale limbii române

O definiție pentru ștrăpățuire

ștrăpățuí, ștrăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.

ștrăpățuire dex online | sinonim

ștrăpățuire definitie

Intrare: ștrăpățuire
ștrăpățuire infinitiv lung