ȘIRUͲ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.

ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.

ȘIRUÍ vb. v. alinia, înșira, înșirui, ordona, rândui.

șirui vb. v. ALINIA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. ORDONA. RÎNDUI.