Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru învioșare

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.
ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.
ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Regional) Acțiunea de a învioșa; înviorare. Au lipsit învioșare Din dulci ochișorii tăi. CONACHI, P. 11. – Pronunțat: -vi-o-.
învioșáre (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșắrii; pl. învioșắri
învioșáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioșării; pl. învioșări
ÎNVIOȘÁRE s. v. animare, însuflețire, înviorare.
învioșare s. v. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVIORARE.

învioșare dex online | sinonim

învioșare definitie

Intrare: învioșare
învioșare substantiv feminin
  • silabisire: -vi-o-