Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru încurcală

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.
ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.
ÎNCURCÁLĂ s. f. (Mold.) Încurcătură. Harap-Alb, văzîndu-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă. CREANGĂ, P. 270.
încurcálă (reg.) s. f., g.-d. art. încurcálei
încurcálă s. f., g.-d. art. încurcálei
ÎNCURCÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacóste, pocinog, rău, supărare.
încurcală f. Mold. încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse CR.
încurcálă f., pl. e. Încurcătură.
încurca s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

încurcală dex online | sinonim

încurcală definitie

Intrare: încurcală (g.-d. -cale)
încurcală g.-d. -cale substantiv feminin