ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.

ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.

ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a închipui; imaginație, fantezie. Vede în închipuire, ca o ademenire, orașul cu larmă, străzile scăldate de lumină, furnicarul de lume. C. PETRESCU, S. 52. Hotărît, închipuirea nu mă înșelase. CARAGIALE, O. III 232. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea. EMINESCU, O. IV 110. ◊ Fig. Închipuirea își strînge-a sa aripă. ALECSANDRI, P. A. 111. 2. Produsul imaginației, lucru imaginat, plăsmuire, ficțiune; iluzie, halucinație Scutură fruntea să alunge închipuirea. C. PETRESCU, A. 283. Încet-încet începu să se stingă închipuirea lui Abu-Hasan că fusese îmbrăcat în caftan de calif, că avusese netăgăduită putere de calif. CARAGIALE, P. 147. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. O lume întreagă de închipuiri. EMINESCU, N. 42. ♦ Idee, gînd, părere, opinie, presupunere (de obicei subiectivă, lipsită de temei). «A primit un mandat», aflară vecinii, făcîndu-și tot felul de închipuiri. PAS, Z. I 202. Aducîndu-și aminte cît l-au amărît închipuirile, zîmbi în sine-și. REBREANU, R. I 52. Uneori n-o vedea cîte două zile. Atunci era trist, îngrijat, își făcea fel de fel de închipuiri. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. ♦ (Rar) Chip, imagine. Zile, nopți, petrec cu gîndul la dulcea închipuire. CONACHI, P. 82. ◊ O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... Un om i-a cîrpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn. REBREANU, R. I 150. În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. id. I. 11. ♦ (Învechit) Reprezentare prin zugrăvire, desenare etc.; plan. Căpitanul... luînd harta ce avea de închipuirea mării, au făcut socoteală că nu făcuse cale de 100 mile. DRĂGHICI, R. 19.

închipuíre s. f., g.-d. art. închipuírii; (plăsmuiri) pl. închipuíri

închipuíre s. f., g.-d. art. închipuírii; (plăsmuiri) pl. închipuíri

ÎNCHIPUÍRE s. 1. v. imaginație. 2. fantezie, gând, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.

ÎNCHIPUÍRE s. v. chip, imagine.

Închipuire ≠ realitate

ÎNCHIPUÍRE ~i f. 1) v. A ÎNCHIPUI. 2) Proprietate a omului de a-și închipui ceva; imaginație. 3) Produs al imaginației; lucru închipuit. O ~ a minții sale. /v. a închipui

închipuire f. 1. acțiunea de a închipui și lucrul închipuit; 2. facultatea de a închipui: imaginațiune; 3. alegorie: Arghir și Elena.... o închipuire sub care se înțelege luarea țării Ardealului prin Traian (BARAC).

închipuíre f. Imaginațiune, concepțiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare.

închipuire s. v. CHIP. IMAGINE.

ÎNCHIPUIRE s. 1. fantezie, imaginație, invenție. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, gînd, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. fantezie, himeră, iluzie, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui este o ~.) 6. iluzie, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decît o ~.)