ÎNȚELÉS¹, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.

ÎNȚELÉS¹ adj. (în loc.) De la sine înțeles = fără îndoială, sigur. – V. înțelege.

ÎNȚELÉS², -EÁSĂ, înțeleși, -se, adj. (În loc. adj. și adv.) De la sine înțeles = sigur, cert, fără îndoială.

înțelés s. n., pl. înțelésuri

bíne înțelés (înțeles bine) adv. + adj.

Înțeles ≠ neînțeles

ÎNȚELÉS² ~eásă (~éși, ~ése) v. A ÎNȚELEGE. ◊ De ~ cu care te poți înțelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreșit. /v. a înțelege

înțelég, -lés, a -lége v. tr. (lat. intéllego, -légere, d. inter, între, și légere, a culege. V. aleg 3, cu-leg, neglijez, lecțiune). Pricep, cuprind cu mintea: înțeleg ce spuĭ. Mă mulțumesc, îs satisfăcut: bețivu n’a înțeles nimica numaĭ dintr’un pahar. Admit, îmĭ place: înțeleg să beaŭ, nu să mă’mbăt; așa teatru maĭ înțeleg și eŭ! Înțeleg de cuvînt, ascult de cuvînt, mă supun vorbiĭ. Înțeleg, dar nu pricep (Iron.), nu înțeleg nimica. V. refl. Mă învoĭesc, cad de acord: m’am înțeles cu el să plec la amează, ne-am înțeles din preț. Mă învoĭesc, mă împogodesc, trăĭesc în pace: noĭ ne înțelegem bine cu lumea. Impers. A avea însemnarea de: pin „corect” se înțelege „cinstit”. Se’nțelege! De sigur, fără îndoĭală!