Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru țintuire
ȚINTUÍRE, țintuiri, s. f. Acțiunea de a țintui și rezultatul ei. – V. țintui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȚINTUÍRE, țintuiri, s. f. Acțiunea de a țintui și rezultatul ei. – V. țintui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȚINTUÍRE, țintuiri, s. f. Acțiunea de a țintui.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
țintuíre s. f., g.-d. art. țintuírii; pl. țintuíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
țintuíre s. f., g.-d. art. țintuírii; pl. țintuíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȚINTUÍRE s. v. fixare.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȚINTUIRE s. fixare, fixat, imobilizare, înțepenire, pironire, prindere, (rar) pecetluire. (~ unui obiect în cuie.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
țintuire dex online | sinonim
țintuire definitie
Intrare: țintuire
țintuire substantiv feminin
