ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi² și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi².

ȘIROÍRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi² și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi².

ȘIROÍRE s. f. 1. Acțiunea de a șiroi. 2. Fenomen de eroziune superficială, provocatde firișoarele de apă care provin din precipitații și care se scurg pe un teren în pantă.

șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri

șiroíre s. f., g.-d. art. șiroírii; pl. șiroíri

ȘIROÍRE s. v. eroziune.

ȘIROÍRE ~i f. 1) v. A ȘIROI. 2) geol. Eroziune superficială a solului cauzată de scurgerile de apă care provin din precipitații. /v. a șiroi

ȘIROIRE s. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, roadere, săpare, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.)