ÎNNOPTÁT², -Ă, înnoptați, -te, adj. Peste care s-a lăsat noaptea; fig. întunecat, posomorât. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁT², -Ă, înnoptați, -te, adj. Peste care s-a lăsat noaptea; fig. întunecat, posomorât. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁT¹ adv. (Rar) În puterea nopții, noaptea. Ce cătați așa înnoptat pe la casele creștinilor? ODOBESCU, S. I 68.

ÎNNOPTÁT³, -Ă, înnoptați, -te, adj. Cuprins, învăluit de întunericul nopții. În poiana înnoptată Para focului se gată Cu poveștile o dată. DEȘLIU, M. 60. ♦ Fig. Întunecat, posomorît, închis. Mare și nenchipuită E credința, ce-ntr-un suflet înnoptat și trist încape! VLAHUȚĂ, P. 62.

înnoptat a. fig. întunecat: suflet înnoptat și trist. ║ adv. târziu noaptea.