ÎNAMORÁT, -Ă, înamorați, -te, adj. 1. Îndrăgostit. 2. De dragoste. – V. înamora.

ÎNAMORÁT, -Ă, înamorați, -te, adj. (Livr.) 1. Îndrăgostit. 2. De dragoste. – V. înamora.

ÎNAMORÁT, -Ă, înamorați, -te, adj. (Învechit și livresc) 1. Îndrăgostit, amorezat. Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zîmbești, de cum te miști. EMINESCU, O. I 211. Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină. ALECSANDRI, P. II 26. ◊ (Substantivat) Și de la început înamoratul se arată mîndru și mărinimos. GHEREA, ST. CR. I 155. 2. De dragoste. Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. ALECSANDRI, P. I 49.

ÎNAMORÁT adj. v. amorezat, îndrăgostit.

ÎNAMORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNAMORA. 2) rar Care ține de dragoste; propriu dragostei. /v. a (se) înamora

înamorat adj. v. AMOREZAT. ÎNDRĂGOSTIT.