Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru îmblătit

ÎMBLĂTÍT s. n. (Înv.) Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.
UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.
ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.
UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.
ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire. Îmblătitul snopilor. ♦ Timpul, epoca îmblătirii. S-a întîmplat pe la îmblătitul grîului. CAMILAR, N. II 114. – Variantă: umblăcít (ALECSANDRI, T. 634) s. n.
UMBLĂCÍT s. n. v. îmblătit.
îmblătít (înv.) s. n.
ÎMBLĂTÍT s. îmblătire. (~ul grâului.)
ÎMBLĂTIT s. îmblătire. (~ grîului.)

îmblătit definitie

îmblătit dex

Intrare: îmblătit (îmblătire)
umblăcit substantiv neutru (numai) singular
îmblătit 1 s.n. substantiv neutru (numai) singular