ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A face țăndări; a sfărâma în bucăți. – Din țandără.

ȚĂNDĂRÍ, țăndăresc, vb. IV. Tranz. A sfărîma în țăndări. Armele... țăndărite de războaie ți le-aduc. CONACHI, P. 219.

țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă

țăndărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. țăndăreáscă

A ȚĂNDĂRÍ ~ésc tranz. rar A preface în țăndări. /Din țandără