Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 953378:

țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – (reg.) 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că mi-i drag a țâpuri” (Ștețco, 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge în hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria, 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. (Trans., Maram.). – Din țipa (DEX, MDA).

țâpurit dex online | sinonim

țâpurit definitie