ȚURLU-BÚRLU adv. (În legătură cu felul în care stă părul) Zbîrlit, vîlvoi. Perii capului nu-i erau creți, dar stăteau țurlu-burlu, cum se zice. ISPIRESCU, U. 28.

!țúrlu-búrlu (reg.) adj. invar.

țúrlu-búrlu adv.

țurlu-burlu adv. (reg.; despre părul capului) zbârlit.

țurlu-burlu (țurloiu-burloiu) adv. sbârlit: perii capului steteau țurlu-burlu. [Onomatopee]. V. sbârlì.

țúrlu-búrlu adv. Vest. Fam. Zbîrlit, în dezordine: cu păru țurlu-burlu.