ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.

ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan.

ȚOPÎRLĂNÍ, țopîrlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopîrlan; a numi pe cineva țopîrlan. De aceea... m-ai și țopîrlănit dinaintea oamenilor și a boierilor. ALECSANDRI, T. 195.

țopârlăní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc, imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 să țopârlăneáscă

țopârlăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țopârlănésc imperf. 3 sg. țopârlăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țopârlăneáscă