ȚOCĂÍT, țocăituri, s. n. 1. Faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură. 2. Zgomot, lipăit făcut de copii cînd sug. Prin somn, corpolentul romancier imita din buzele unsuroase țocăitul pruncilor sugaci. C. PETRESCU, O. P. I 44.