Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 290794:

țíne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țin, 2 sg. ții, 1 pl. țínem, 2 pl. țíneți; conj. prez. 3 sg. și pl. țínă; ger. ținând; part. ținút

țiu dex online | sinonim

țiu definitie